Ziua Europei, de la discursul lui Churchill la propaganda sovietică FOTO
0Reunite sub același steag, țările Uniunii Europene, dar nu numai, celebrează în luna mai unitatea și pacea, deși războiul continuă pe vechiul continent.
Ziua Europei – o zi în care pacea și unitatea sunt celebrate în încercarea de a nu repeta catastrofele secolului XX și de a construi un prezent și un viitor mai bun. Dar, peste toate acestea, în continuare planează ecoul propagandei rusești și al războiului.
Două instituții diferite
Prima zi de celebrare a Europei a fost declarată în 1964, pe 5 mai, dar nu de către Uniunea Europeană (UE), ci de o altă instituție distinctă – Consiliul Europei (CE). Cele două instituții nu sunt una și aceeași, ci sunt diferite. Urmăresc însă, în general, aceleași scopuri: pacea, unitatea și cooperarea europeană și chiar internațională. Confuzia a apărut, printre altele, și din cauza faptului că Uniunea Europeană a adoptat, spre sfârșit de secol XX, steagul european realizat în 1955 pentru Consiliul Europei, precum și imnul european. Înființat în 1949, la patru ani după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Consiliul Europei este o organizație internațională al cărei scop este de a susține drepturile omului, democrația și statul de drept în Europa. Astăzi, organizația își are sediul în Strasbourg, Franța, alături de cel al Curții Europene a Drepturilor Omului – un organism înființat de CE care funcționează pe principiile Convenției Europene a Drepturilor Omului din 1953.
Încă din perioada interbelică, marii politicieni ai Europei promovau ideea unei organizații care să aducă împreună țările europene sub forma unei „uniuni federale“ menite să rezolve problemele comune ale statelor membre. Europa fusese devastată de un război cu doar zece ani în urmă și încă încerca să își revină, să se redreseze economic și nu numai. Sugestia creării Consiliului Europei a fost făcută publică în 1943 de către prim-ministrul britanic Winston Churchill într-un discurs difuzat de postul de radio BBC. La acel moment, Europa era din nou devastată de o nouă conflagrație mondială ce avea să îi decidă destinul pentru (cel puțin) următoarele cinci decenii. La câteva luni după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Churchill promova din noua această idee într-un celebru discurs susținut la Universitatea din Zürich. Bineînțeles, nu era singurul care promova crearea acestui consiliu menit să facă Europa mai puternică și să mențină pacea pe continent.
În timp ce unii sperau că acest organism va reprezenta o garanției a faptului că ororile războiului abia încheiat nu se vor mai repeta, inclusiv încălcările drepturilor omului făcute de regimul nazist, alții sperau că astfel regimurile democratice din Europa vor fi mai puternice împreună și vor face front comun împotriva regimurilor totalitare din Blocul Estic aflat sub dominație sovietică. În cele din urmă, pe 5 mai 1949, a fost înființată organizația internațională numită Consiliul Europei în urma semnării Tratatului de la Londra, care stipula valorile de bază pentru funcționarea noii instituții europene: democrația, drepturile omului și statul de drept.
Rusia și Consiliul Europei
Astăzi, Consiliul Europei nu poate face legi, însă activitatea politicienilor din primii ani de la înființarea consiliului a dus la crearea Uniunii Europene din care România face parte începând cu 2004. În fapt, Consiliul Europei este un fel de anticameră a Uniunii Europene – nicio țară nu a aderat la UE fără să aibă înainte statutul de membru al CE.
Rusia a făcut parte din Consiliul Europei din 1996 până în 2022, când instituția a decis excluderea ei din CE pe fondul invaziei militare în Ucraina. În fapt, Rusia încălcase statutul organizației, precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În 2014, aceasta fusese suspendată în urma anexării Crimeei, însă cinci ani mai târziu i-a fost redat dreptul de vot.
Uniunea Europeană și Declarația lui Schuman
Integrarea și cooperarea europeană au fost țelurile marilor politicieni ai Europei încă de la sfârșitul secolului XIX, însă îndeplinirea acestor scopuri a devenit treptat o urgență odată cu cele două războaie mondiale care au decimat continentul pe mai multe planuri, inclusiv social și economic. Odată cu finalul celei de-a doua conflagrații mondiale, necesitatea încheierii unor tratate și acorduri devine una dintre cele mai importante priorități ale țărilor europene, inițial ale celor din Vest, întrucât Estul era predominant sub dominație sovietică. Chiar dacă pericolul reprezentat de nazism fusese eliminat, rămânea cel al comunismului răspândit pe aproape jumătate de continent. Așa cum țările din blocul estic aveau o economie de întrajutorare și autosuficiență, și restul Europei avea nevoie de legături și înțelegeri mai strânse, de pace și colaborare, astfel încât atât economia, cât și coeziunea socială să se redreseze.
Unul dintre primii pași importanți care au dus la crearea Uniunii Europene așa cum o știm noi astăzi este Declarația lui Schuman (cunoscută și sub numele de Planul lui Schuman). Această declarație făcută de ministrul francez Robert Schuman pe 9 mai 1950 (celebrată de Uniunea Europeană ca Ziua Europei) reprezenta de fapt propunerea ca producția de cărbune și oțel din Franța și Germania de Vest să fie organizată de o singură autoritate, care mai târziu a devenit Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. „Adunarea țărilor Europei necesită eliminarea vechii rivalități dintre Franța și Germania... având o astfel de solidaritate la nivelul producției devine clar faptul că orice război între Franța și Germania este nu doar de neconceput, dar imposibil din punct de vedere material“, se susținea în Declarația lui Schuman scrisă de Robert Schuman și Jean Monnet, fondatori ai Uniunii Europene.
Atât Republica Federală Germania (Germania de Vest), cât și alte state din Europa au răspuns în mod pozitiv la propunerea din declarația făcută de Schuman, astfel că, un an mai târziu, pe 18 aprilie 1951, este semnat Tratatul de la Paris – actul prin care ia naștere Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, cea care pune bazele Comunității Economice Europene, predecesoarea Uniunii Europene de astăzi.
La nivelul Uniunii Europene, Ziua Europei a fost introdusă în 1985, fiind stabilită pe 9 mai, rememorând de fapt ziua Declarației lui Schuman. Cu ocazia acestei zile, toate instituțiile Uniunii Europene din Bruxelles și Strasbourg își deschid porțile pentru publicul larg: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Comitetul Economic și Social European (CESE), precum și Comitetul European al Regiunilor (CoR). Ziua Europei este o sărbătoare legală pentru toți angajații instituțiilor UE, având acest statut și în Luxemburg și Kosovo. În România, această sărbătoare este celebrată tot pe 9 mai, în aceeași zi cu Independența de Stat a țării noastre. „Pe 9 mai 1950, acum 74 de ani, ministrul francez de Externe și viitorul președinte al Parlamentului European, Robert Schuman, a propus crearea unei Comunități Europene a Cărbunelui și Oțelului, pentru ca țările să împartă producția de cărbune și oțel pentru a face războiul «nu doar de neconceput, ci și imposibil din punct de vedere material». Declarația lui Robert Schuman a condus la crearea unei piețe comune a cărbunelui și oțelului, dar a condus și către o comunitate economică care va deveni treptat o uniune politică. Făcând acest pas istoric, membrii fondatori (Belgia, Republica Federală Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos) au pus bazele unei păci durabile și ale unei Europe unite“, se menționează pe site-ul oficial al Consiliului European. La Strasbourg, unde se află o parte dintre instituțiile Uniunii Europene, întreaga lună mai este dedicată sărbătoririi Europei și sunt organizate peste 50 de evenimente gratuite în cea de-a zecea ediție care marchează celebrarea solidarității și unității europene.
Ziua Victoriei, acaparată de propaganda rusă
Cu doar o zi înainte de Ziua Europei este celebrată Ziua Victoriei – 8 mai, aceasta marcând ziua încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial prin capitularea definitivă a Germaniei naziste. Evenimentul anunțat la radio în întreaga lume a dus la manifestări de celebrare mai ales în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord și în America de Nord, unde oamenii au ieșit pe stradă, au fluturat steaguri, s-au îmbrățișat și felicitat cu lacrimi în ochi și au simțit gustul păcii după ani întregi de război, foamete, durere și moarte. „Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Aceasta este victoria voastră. În lunga noastră istorie, nu am văzut niciodată o zi mai mare decât aceasta. Toată lumea, bărbat sau femeie, a făcut tot posibilul“, susținea Winston Churchill într-unul dintre discursurile sale din 8 mai 1945.
După șase ani de război, un întreg continent răsufla ușurat lăsând în urmă zilele de teroare și spaimă dându-și voie să spere la un viitor luminos, la pace și liniște. Germania capitulase în fața Aliaților, inclusiv a Uniunii Sovietice. „Mâine, marii noștri aliați ruși vor sărbători victoria și după aceea trebuie să începem sarcina de a ne reconstrui (...)“, mai susținea prim-ministrul britanic în discursul său din 8 mai 1945.
Propaganda lui Putin
Actul de capitulare a Germaniei în fața Aliaților a fost semnat în seara zilei de 8 mai 1945, însă din cauza diferenței de fus orar, la nivelul Uniunii Sovietice această zi a fost celebrată pe 9 mai, iar ulterior a fost preluată și de Federația Rusă, începând cu anul 1991, fiind celebrată cu fast mai ales sub conducerea lui Vladimir Putin. În fapt, în timpul Uniunii Sovietice, Ziua Victoriei era celebrată în tot Blocul Estic, iar în Ucraina și Rusia sovietică a fost declarată zi liberă de la stat în 1963, respectiv în 1965.
În România, data de 9 mai, marcând Ziua Victoriei și Ziua Independenței de Stat a României (obținută în 1877), era o dublă sărbătoare în timpul regimului comunist și un prilej de propagandă, cu precădere sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, care voia să susțină importanța regimului comunist în lupta țării pentru independență. Însă, odată cu căderea regimului, România celebrează Ziua Victoriei pe 8 mai, iar Ziua Europei, pe 9 mai.
În prezent, în Rusia, Ziua Victoriei este una dintre cele mai importante sărbători legale, mai ales că aproximativ 27 de milioane de oameni din Uniunea Sovietică și-au pierdut viețile în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, numit de ruși și „Marele Război Patriotic“. În timpul Uniunii Sovietice, această zi a fost sărbătorită atât în 1945, cât și 1965 și 1985 prin mari parade militare în Piața Roșie, tradiție preluată și sub conducerea lui Vladimir Putin drept prilej de a reitera forța Rusiei. În fapt, cele mai mari manifestări publice de după desființarea Uniunii Sovietice au avut loc în 2005 și 2015 cu ocazia celebrării Zilei Victoriei, fiind de fapt un puternic mijloc de propagandă folosit de Putin. Chiar și în 2024, când Rusia continuă războiul împotriva Ucrainei, parada din Piața Roșie a avut loc, fiind un prilej prin care Putin încearcă să ridice moralul națiunii și să arate importanța acțiunilor militare.
Se încarcă comentariile...
